Lume…lume…și iar lume…
Probabil că așa suna o chemare la târg odinioară.
Dar acum, în 2010 altfel se face.
Mirela Grindean, organizatorul târgului “Târguţu’ vintage”, ediția a VIII-a, cea de Moș Nicolae a uzat de mijloacele mass-media, facebook, blogosfera, afișe publicitare pentru ca iubitorii de handmade și vintage, din Cluj și nu numai, să-și dea întâlnire în 4 și 5 Decembrie la Casa Matei chiar în centrul orașului.
Si am stabilit: 4-5 Decembrie echipa Dodo se prezintă la târg în calitate de expozant handmade.
L-am așteptat cu nerăbdare fiindcă voiam să cunosc fetele de pe CDB. Cu Lavinia, LaVeeBijoux, partenera mea de târg am discutat toate detaliile premergătoare evenimentului dar și multe altele asa, ca-ntre fete.
Știam ca o voi întâlni si pe Maria, Maria.Handwork și speram sa mai întâlnesc și alți cunoscuți din aceasta lume handmade.
Am ajuns cu o oarecare întârziere, în parte datorata drumului, dar și unor aranjamente făcute pentru micuțul nostru. Ghidați de prietenul Laviniei, Dani am găsit cu ușurința locația.
Am intrat în clădirea remarcabila, fiind în posesia Universității de Arte si Design, și încă din hol, văzând sculpturile, zidurile vechi, curtea interioara, toată mustind de istorie, locația mi-a mers cu siguranță la inimă.
Am urcat treptele și chiar l-a intrare, instinctiv, am recunoscut-o pe Maria cea cu ochii verzi și gene incredibil de lungi.
Am simțit că parca ne cunoaștem de când lumea, lucru de altfel remarcat și de soțul meu care atunci o cunoscuse.
Apoi am privit standul ei care era în stadiu de finisări: profesional aranjat, bijuteriile diverse, pline de culoare și bun gust, tronau pe busturi de prezentare și totul era perfect, un model pentru oricine.
Ne-a îndrumat spre cea de-a doua sală, mult mai caldă decât prima, unde deja erau prezente multe standuri cu articole vintage.
Central, chiar în fata catedrei era Lavinia…blondă, tânăra, suplă și prea liniștită, însoțită de prietenul ei Dani își aranjau standul.
Am privit încăperea și nu puteai să nu-i remarci frumusețea, tavanul din lemn cu grinzi evidente, arcadele prezente în ziduri, frumoasa sobă de teracotă, ma simțeam cumva într-un loc familiar.
Printre povesti, ne-am despachetat lucrurile, și am început sa le așezăm.
Recunosc ca aceasta etapa nu-mi place, fiind nevoie de migală, răbdare, si auzeam deseori: ‘’cum le așezi?’’ sau ‘’ nu vezi ca sunt strâmbe? ‘’; iar când am auzit ‘’lasă-mă pe mine’’ m-am relaxat, pentru ca cealaltă identitate Dodo, cea masculina, meticuloasă, a intrat în acțiune ocupându-se de stand.
Oricum panoul nostru arata ca bradul de Crăciun, plin cu de toate, atipic (ca noi) începând din culoarea materialului ales pentru fundal.
Nu știu dacă sunt credibilă, dar am străbătut micul nostru burg medieval, în lung și-n lat, pentru a găsi un material fără imprimeuri, în tonuri închise, maro sau negru, pentru a asigura produselor un contrast corespunzător.
Poate voi avea mai mult succes sa găsesc data viitoare.
Pe rând, au început să apară și vizitatorii, dar deși momentul era propice fiind în prag de Mos Nicolae, a fost mai mult decât vizibil faptul ca omul este mult mai circumspect cu cheltuirea banului propriu.
Si cred ca nu greșesc când spun că consumatorul de vintage și handmade este tentat sa aleagă prioritar vintage.
Dar pe fondul muzical din surdină lumea a intrat, s-a uitat, a ales și cumpărat.
Atmosfera de « târguț vintage » a fost întreținută de unii colegi de la standurile vintage care schimbau costumații care mai de care din alte timpuri, locuri, atrăgând privirile.
M-au amuzat teribil căutările, scormonirile, febra cu care se cotrobăia în casetele alăturate standului meu pe care le-am umplut cu bijuterii de tot felul, și în cutia veche de vioara pe care am umplut-o cu umerașe.
Cred ca data viitoare aduc o covată veche de făcut pâine, lunga, lata ( 1 m pe ½ m ) în care am sa-mi pun tot ceea ce dețin, ce ziceți ??
In pauzele luate de lângă stand am avut plăcerea de a ma întâlni cu Elena Gheara și Luca fetele de pe Breslo pe care le cunoscusem în vară la Artboutique, am admirat bijuteriile inedite ale Mirunei ( Miruca ),
am cunoscut pe fetele din spatele magazinelor Curcubeuldintine și Peacock Shop ( Anabelle) dar am văzut-o și pe Maria modificând cu calm și precizie un colier pentru o clientă.
Personal am o dilemă, să cos sau să fac bijuterii; Clujul imi indică cusutul de săculeți, cizmulițe.
Oricum simt că am mai adăugat o cărămida mică la zidul experienței.
Si uite așa târgul se apropia de final, cel puțin pentru noi care mai aveam un drum de întoarcere și spre ora planificată a plecării am avut plăcerea s-o întâlnesc pe Ana ( Kezimade ), care este de o finețe remarcabilă, ireala pentru lumea asta zbuciumată, care ascultă cu atenție și vorbește cu mult calm.
Trăgând linie, Dodo este mulțumită, fiind atinse toate obiectivele vizate:
1. am cunoscut fetele de pe CDB, le-am admirat bijuteriile, caneurile grozave ale Laviniei , mărgelele perfecte lucrate în fimo, eleganta desăvârșită scrisă cu pietre, cristale și alte accesorii de către Maria, formele unice și minunate lucrate în sârmă de Miruna, am avut privilegiul sa vad o broșă lucrată de Kezimade și vă asigur că e specială.
2. am mai bifat un târg frumos, cu tot ceea ce înseamnă el, pregătire anterioară, aranjare stand, relaționare cu clienții care subliniez este foarte importantă, un interviu în presa locala care n-a apărut și nu în ultimul rand percepția oamenilor față de munca ta; iți vezi catalogul de note în fața, realizezi unde și cat mai ai de muncit pentru a fi competitiv.
3. mi-am întărit convingerea ca trecem printr-o etapa economica grea, este vizibila sărăcirea populației.
4. ne întâlnim în aceeași formula pe 18-19 Decembrie, la târgul ”Autentic bazar”
Cam asta a fost în cuvinte “ Târguțu’ vintage” perceput de Dodo.
Pentru a afla mai multe va rog sa ne vizitați Comunitatea CDB’S.
