Stilul Victorian (1838-1901)

În acest articol puteți admira bijuterii în stil victorian realizate manual de câțiva dintre designerii CDB.

Este dificil să vorbim în cuvinte puține despre stilul victorian, totuși vom încerca să trasăm câteva linii principale.

În iunie 1838, Alexandrina Victoria, de 19 ani, a fost încoronată Regina a Angliei și a avut ce-a mai lungă domnie. Timp de 63 ani, firea romantică și sentimentală a Victoriei a influențat puternic bijuteriile. Le-a iubit, purtat, a stimulat talentul bijutierilor și a impus mode în purtarea podoabelor.

Pe lângă reînvierea designului influențat de Renaștere și de cultura egipteană (mitologie), au apărut și foarte multe stiluri noi de bijuterii în acea perioadă.

Regina Victoria

Desigur că nu putem să nu remarcăm faptul că Epoca Victoriana a coincis cu Marea Revoluție Industriala, fapt deloc de neglijat.

Revoluția și-a pus amprenta inclusiv asupra industriei textile și accesoriilor. În 1830 s-a inventat mașina de cusut cu un singur fir, apoi în 1846 cea cu două fire. În 1854 a apărut prima mașină pentru croitul hainelor, în 1867 prima mașină pentru butoniere și după 1900 mașina de cusut nasturi.

Nevoia crescândă de podoabe și haine la modă din timpul secolului al XIX-lea a fost stimulată foarte mult de dezvoltarea clasei de mijloc în Europa. Datorita Revoluției Industriale, designerii puteau acum crea bijuterii îndrăznețe și impunătoare, folosindu-se de inovațiile tehnologice, iar calitatea artizanatului adesea rivaliza cu cea a bijuteriilor de mare clasă.

Bijutierul Jacquin, din Paris, a dezvoltat o metodă de falsificare a perlelor cu balonașe de sticlă suflată, goale pe dinăuntru, acoperite cu un amestec de lac și solzi de peste mărunțiți.

George Stras, tot din Paris, a făcut bijuterii rezistente dintr-un amestec de sticlă, oxid de plumb și oxid de potasiu.

În Republica Ceha se fabricau mecanizat pietre mari și ieftine, adesea colorate și decorate cu foiță, pentru a li se intensifica nuanța și strălucirea. Se fabricau mărgele din sticlă presată și existau mașini pentru fabricarea lanțurilor. Otelul, odinioară folosit la fabricarea armelor, era acum folosit pentru fabricarea monturilor pentru pietre.

Faptul că toate acestea se fabricau cu mașina a dus la creșterea producției și disponibilității, nobilii nu mai erau singurii care își permiteau să-și înfrumusețeze ținuta cu bijuterii.

Cercei din perle și granat, montați în gold filled și vermeil

 Pompa și romantismul nuntii Reginei Victoria cu Printul consort Albert au dat frâu liber imaginației poporului și au provocat un interes imediat fata de bijuteriile romantice.

Broșele Mizpah, cunoscute ca “insigne ale dragostei”, au început să fie purtate de membrii tuturor claselor sociale (astăzi le știm ca pe o inimioara întreagă când o cumpăram, apoi ruptă în două jumătăți, fiecare membru al unui cuplu de îndrăgostiți purtând cate una). 

Din argint și gravate cu numele sau inițialele celor doi îndrăgostiți, aceste broșe adesea foloseau motive-simbol: iedera ca semn al prieteniei, clopoței – constantă, feriga – fascinație, inimioare – mărinimie, șerpi care-și înghit coada – dragoste eterna (motivul șarpelui a fost favoritul Reginei Victoria, al care-i inel de logodnă a avut forma unui șarpe).

Alte simboluri preferate erau: inimioare, amorași, săgeți, mâini, fundițe, cruciulițe și ancore.

La începutul secolului XIX posesoarele de camee erau foarte rare și, deci, acest tip de bijuterie era foarte apreciat.

A apărut moda călătoriilor în tari cu clima prietenoasă (Italia și Grecia), iar de acolo nobilii englezi au adus camee minunat sculptate manual în sidef sau lava colorată de la Muntele Vezuviu, astfel cerceii, inelele și colierele cu camee au început sa aibă largă răspândire în Anglia.

Bijuterii în stil victorian by Dodo

 Tot Reginei Victoria i se atribuie într-o foarte mare măsura meritul de a fi popularizat colierele și brațările de tip “charm”, așa cum le știm și în zilele noastre.

Ea își făcuse un obicei din a le dărui, de anul nou, membrilor familiei și prietenilor.

Colier din perle by Deerstuff

 Bijuteriile confecționate din par uman – inclusiv broșe, coliere tip choker și brațări – au revenit în moda.

Făcute din împletituri foarte strânse de păr, lipite și asamblate în insigne, ele au fost prima data purtate în secolul al XVIII-lea, ca “memento mori” sau bijuterii de doliu, fiind confecționate din parul persoanei decedate.

La mijlocul secolului al XIX-lea se confecționau bijuterii simbolice din parul persoanei iubite (dar care era încă în viată), ca marturii-suvenir. Aceste broșe conțineau picturi sau portrete miniaturale, adesea pigmenții de culoare ai picturii fiind firele de par mărunțite.

Însăși Regina Victoria a primit, la aniversarea a 16 ani, o broșă făcută din parul mamei sale.

Deși azi unii dintre noi putem considera aceste bijuterii ca fiind dezgustătoare, totuși, în Anglia Epocii Victoriene și în America și Franța popularitatea lor era de necontestat. Dacă încercăm să vedem arta, migala și măiestria din spatele acestor împletituri minuscule și romantismul lor, atunci putem aprecia și frumusețea acestor piese.

În 1852 Regina Victoria a cumpărat Balmoral Estate în Scoția și imediat a lansat moda a orice era scoțian, inclusiv a agatelor și bijuteriilor din argint.

Acest stil de bijuterii presupunea folosirea a trei tipuri diferite de agate și necesita contribuția multor artizani pricepuți: prelucrători ai metalului, gravori, tăietori de pietre și bijutieri.

Alte pietre cu efect dramatic (citrin, ametist, carneol, jasp, malachit importat din Siberia) erau, de asemenea, folosite în bijuteriile scoțiene.
Foarte des folosite în bijuterii erau motivele inspirate din textilele ecosez și nodurile tradiționale celtice, simbolurile de clan, crestele și scuturile. Alt simbol popular scoțian folosit – doua inimi gemene cu o coroana deasupra, ca dovada a dragostei – era menit sa protejeze de spiritele rele.

Colier în stil victorian by Zephyr Designs

În 1861 printul Albert moare de febră tifoidă și pentru regina Victoria urmează o lunga perioada de doliu, care a durat pană la propria ei moarte, perioadă în care ea a purtat exclusiv haine și bijuterii negre.

Prin decret regal s-a interzis purtarea altor pietre, cu excepția unui singur mineral negru: lignitul (lemn fosilizat, care se extrăgea din mine).

Pe la mijlocul secolului XIX mai bine de 1400 de persoane lucrau în minele din nord-vestul Angliei la extragerea lignitului folosit pentru podoabe. Acest mineral fusese înainte folosit în Anglia medievală doar pentru confecționarea bijuteriilor intime (rozarii și cruciulițe).

Lignitul, material ușor la purtat și moale la sculptat, era perfect pentru cercei mari, dramatici sau pentru broșe enorme. Adesea era fațetat pentru a reflecta lumina și era folosit ca baza pentru cameele din sidef.

Varianta franțuzească a acestui mineral, sticlă neagră amestecată cu plumb, era mai puțin fragilă ca lignitul natural, deci mai potrivită pentru bijuterii delicate și sofisticate, în forma de flori, stele sau inimioare, conectate intre ele cu sârme subțiri, invizibile.

Pană la moartea Reginei, în 1901, lumea se plictisise deja de culoarea funebră, iar industria prelucrării lignitului era în declin, afectată și de substituitele ieftine care invadaseră piața.

Colier multicolor by Elaine

În ciuda costului redus al bunurilor produse în masa, incluzând aici și bijuteriile, nu toate femeile au fost adeptele obiectelor fabricate.

Membrele înaltei societăți preferau să cumpere de la artiști și artizani.

Mișcarea Arts and Crafts din 1870 a apărut ca o reacție la produsele inferioare, fabricare de mașini.

Capii mișcării, William Morris și John Ruskin, promovau designul manual, inspirat din motivele florale și formele primitive.

La începutul secolului XX mișcarea Art Nouveau s-a dezvoltat pe baza temelor din natura și a celor legate de fertilitate, stilizate la extrem. Bijuteriile acestei perioade reprezinta broșe romantice cu plante, libelule și femme-fleur – fata femeii cu parul revărsat dintre flori și frunze.

Multe dintre aceste bijuterii au fost confecționate cu materiale “modeste”: corn, sticla și email. În mod ironic, cererea pentru acestea a condus la producția de masă, astfel că mișcarea s-a stins.

Totuși, ea a anticipat o nouă eră, de vreme ce a îmbrățișat, în expresia artei sale, atât natura, cat și schimbările tehnologice.

Colier “Queen Victoria” by Lady A

La începutul secolului al XX-lea Epoca Victoriana se apropia de sfârșit și viata femeilor – ca și vestimentația lor – se emancipa vizibil.

Militantele cereau dreptul la vot și metrii de jupoane, crinoline, corsete și bustiere, pe care femeile fuseseră silite să le poarte, au făcut treptat loc unei noi mode, cea a costumelor cu croială și tăietură curata și a farmecului sportiv al “fetei Gibson”.

Bijuteriile în stil victorian se caracterizează prin romantism, finețe, opulență și prin folosirea unor materiale inedite (par uman, lignit, pietre obișnuite etc.). Figura Reginei a dominat moda bijuteriilor, ea a impus romantismul, motivele stilizate, tehnici de lucru noi.

Iată de ce putem spune despre Victoria ca a fost un trend setter al epocii ei (chiar dacă expresia este nepotrivită în acest context, ea definește cel mai bine fenomenul).

Bijuterii în stil victorian by Maria’s Handwork